Biserica Greci

Îşi are obârşia ca schit, consemnată indirect, într-un prim document din anul 1764 (preotul istoric bisericesc Gabriel Cocora aminteşte anul 1705), cea dintâi mărturie sigură fiind un act de danie din 1795. În anul 1821, o incursiune a turcilor – în urmărirea grecilor eterişti – se încheie cu incendierea şi distrugerea aşezământului călugăresc. Refăcut după 1821, schitul îşi înalţă o nouă biserică, de lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, existentă şi astăzi, datând din 1828, pictată în anii 1850-1860. În 1892 a devenit mănăstire de călugări care, aproape 70 de ani mai târziu, a fost închisă de comunişti (în 1959, prin Decretul 410).   După 1990, a fost reînfiinţată ca mănăstire de călugări, iar din anul 2008 a devenit o mănăstire de maici. În această perioadă aici, s-au construit chilii şi paraclisul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Obiectivul se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Buzău. Hramuri: 15 august – Adormirea Maicii Domnului. Adresa: satul Jgheab, comuna Mânzăleşti

Cel mai important aşezământ monahal de călugăriţe din Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, mănăstirea este atestată documentar întâi ca schit, în anul 1634. În anul 1844, episcopul Chesarie al Buzăului ctitoreşte biserica mare a mănăstirii, cu hramurile „Sfânta Treime” şi „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir”, pictura fiind executată de Nicolae Teodorescu pitarul, ajutat de nepotul său, Gheorghe Tattarescu. În anul 1867, s-a ridicat, în cimitir, biserica „Învierea lui Lazăr”. După ce ansamblul mănăstiresc de la Răteşti a fost grav afectat de alunecările de teren din vara anului 2014, obştea monahală a fost transferată din vechea vatră în cele două corpuri de clădire ale fostului seminar monahal (Liceu Teologic Ortodox) din imediata apropiere a mănăstirii. Mănăstirea Răteşti găzduieşte, în micul său muzeu, o colecţie de carte veche, între cele mai importante numărându-se Tetravanghelul copiat în anul 1780 şi Biblia poliglotă, tipărită la Paris, în anul 1629. Obiectivul se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Buzău. Hramuri: Sfânta Treime – a doua zi de Rusalii și 26 octombrie – Sf. Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir

Este considerată cel mai vechi aşezãmânt monahal de pe Valea Buzăului, datând din cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Biserica are hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi a fost ctitorită de voievodul Petru cel Tânăr, împreună cu mama sa – Doamna Chiajna și alți boieri munteni, între anii 1559-1568. Aici a vieţuit, o perioadă, Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi (de la Neamţ). Din iniţiativa arhiepiscopului Epifanie, la Mănăstirea Cârnu, au fost construite două paraclise cu hramurile «Sf. Apostoli» şi «Sf. Epifanie», mai multe chilii şi anexe gospodăreşti. Obiectivul se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Buzău. Legenda spune că în secolul XVI, în timpul unei invazii a turcilor în zonă, Doamna Chiajna s-a adăpostit între pereții turlei, în spațiul îngust, pentru a ascunde documente importante de interes pentru țară. Din cauza spațiului îngust aceasta a stat cu nasul lipit de perete, ceea ce a dus la formarea nasului cârn al Doamnei Chiajna, lucru semnificativ ce a dat numele însăși mănăstirii. Această explicație este puțin plauzibilă și totuși, în memoria colectivă, a rămas cu această poveste. Hramuri: 8 noiembrie – Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil

Mănăstirea Poiana Mărului este unică în lume prin faptul că este cea mai mare biserică din lemn, ca suprafață a incintei, și este supranumită „Athosul românesc”, întrucât respectă programul liturgic de pe Muntele Athos. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, mănăstirea aflată pe teritoriul comunei Bisoca a constituit unul dintre cele mai importante centre monahale și culturale ale țării.  Nu există un document scris care să ateste, cert, data înfiinţării acestui aşezământ monahal, cu atât mai mult cu cât prima biserică a ars complet în incendiul din 1771. Schitul Poiana Mărului a fost început în anul 1730, la initiativa Sfântului Cuvios Vasile si cu cheltuiala domnnitorului Nicolae Vodă Mavrocordat.â Biserica mare, cu hramul „Tuturor Sfinţilor”, construită în formă de cruce din bârne de stejar, prezintă pe fațadele exterioare un brâu înconjurător pe care sunt pictate icoanele sfinților în picioare. Este înălţată pe un soclu masiv din piatră şi datează din 1810. Pictura sfântului lăcaș este executată în ulei direct pe lemn - în stil neobizantin influențat de cel rusesc, fiind realizată de monahi-pictori. Catapeteasma a fost adusă din Ucraina și are o vechime de peste 200 de ani. Biserica mică, având hramul „Naşterea Maicii Domnului”, construită tot din bârne de stejar, fără pictură interioară, a fost ridicată după ce primul lăcaş de cult pierise complet într-un incendiu, în 1771. Mănăstirea Poiana Mărului a atras atenţia atât a domnitorilor din acele vremuri, cât şi a anumitor personalitati marcante ale vremii: Cezar Bolliac, Alexandru Vlahuță, Barbu Delavrancea, Nicolae Grigorescu, care a pictat, in 1902, „Ţărancă din Bisoca”, precum şi doi călăreţi „În vârful munţilor Bisocăi”.

Mănăstirea Ciolanu este cea mai veche aşezare monahală din județul Buzău. Potrivit tradiției, Biserica Veche, ce datează din anul 1590, a fost ridicată de către Doamna Neaga, soția domnitorului Mihnea Vodă Turcitul. Mănăstirea Ciolanu, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, se află pe locul unei sihăstrii mai vechi, pe culmea Dealului Ciolanu. Mănăstirea are două biserici: Biserica Veche cu hramul „Sfântul Gheorghe” ce datează de la sfârșitul sec. al XVI-lea și Biserica Mare, având hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel, ctitorită de către episcopul Chesarie al Buzăului, în anul 1828. Catapeteasma Bisericii vechi, ce datează din 1857, a fost dăruită și realizată de către pictorul Nicolae Teodorescu Pitarul, cel care a condus școala de pictură de la Buzău, la jumătatea secolului XIX. Tot acesta a zugravit și Biserica Mare a Mănăstirii. La Ciolanu sunt adăpostite și multe dintre icoanele realizate de către Gheorghe Tăttărescu,  nepot al lui Nicolae Teodorescu și inițiatorul primei școli de pictură neoclasică din România. În Mănăstirea Ciolanu, este amenajat un muzeu cu exponate din secolele XVIII-XIX, unde pot fi admirate obiecte de cult şi veşminte bisericeşti, o colecţie de artă bisericească, iar biblioteca aşezământului monahal are un fond de carte românească rară. Frumusețea și spiritualitatea acestui loc sacru în mijlocul naturii fac din Manastirea Ciolanu un reper important al turismului religios buzoian. În Mănăstirea Ciolanu, este amenajat un muzeu cu exponate din secolele XVIII-XIX, unde pot fi admirate obiecte de cult şi veşminte bisericeşti, o colecţie de artă bisericească, iar biblioteca aşezământului monahal are un fond de carte românească rară. Frumusețea și spiritualitatea acestui loc sacru în mijlocul naturii fac din Manastirea Ciolanu un reper important al turismului religios buzoian.

Te invităm să descoperi unul dintre cele mai misterioase obiective turistice din Ținutul Buzăului: Vestigiile Rupeste. Se spune că aici se află cea mai mare concentrație de schituri și locuințe monahale din spațiul românesc, însă nimeni nu poate spune cu exactitate numărul lor sau perioada în care au fost create. Sunt ascunse în pădurile, în văile și pe versanții comunelor Bozioru, Colți și Brăești, iar inscripțiile nedescifrabile pe care le găsim în preajma rupestrelor nu fac decât să adâncească misterul. Localizarea lor nu este întâmplătoare: sunt cioplite într-o rocă nisipoasă numită Gresie de Kliwa, care s-a format pe fundul unei mări preistorice. Oriunde găsim această rocă specială, avem șanse să găsim și așezări rupestre. Despre așezările rupestre se crede că au fost un loc sacru, unde geto-dacii își țineau ceremoniile. Mai târziu, în secolul IV, acest spațiu a fost preluat de creștini și transformat în sihăstrii ortodoxe. Au o semnificație spirituală importantă, care este accentuată de liniștea munților și de freamătul pădurilor sălbatice. Cele mai cunoscute vestigii rupestre sunt: Complexul rupestru de la Aluniș și vestigiile rupestre de la Nucu - Bisericuța lui Iosif, Chilia lui Dionisie Torcătorul și Agatonul Nou.   Informații utile: Vă recomandăm să apelați la serviciile unui ghid turistic pentru vizitarea vestigiilor rupestre sau sa parcurgeți traseul tematic marcat, care durează circa 4 ore dus-întors.  Recomandăm plimbarea în grupuri de cel puțin 2-3 persoane și te rugăm să nu te abați de la traseu, căci pădurile Ținutului sunt cu adevărat sălbatice și te poți rătăci ușor.

Biserica “Dintr-o Piatră” (cu hramul „Intrarea Domnului în Ierusalim”) este considerată unică în Europa. Altarul, catapeteasma bisericii, zidurile ce o înconjoară, strana, toate decorațiunile interioare au fost sculptate în piatră – calcar alb de Năeni adus de la cariera din apropiere – un lucru rar întâlnit în ortodoxia europeană. A fost ridicată la sfârșitul secolului trecut pe vârful dealului Colarea din Naeni, lângă o necropolă tracică, la 600 m altitudine, ctitori fiind întreprinzătorii care au exploatat cariera de calcar din apropiere.  Biserica de la Năeni a fost începută de profesorul Gabriel Manole și preluată de Florin Jean Uțica. Echipa de sculptori care au realizat măreaţa lucrare a fost coordonată de sculptorul Gheorghe Terescenco, iar pictura interioară cu fresce în mozaic și cea exterioară sunt realizate în manieră bizantină de catre pictorul Florentin Stan din Brădeanu, ambele picturi respectand erminia calugarului grec Dionisie din Furna. Sfinţirea bisericii s-a făcut în aprilie 2008, în Duminica Floriilor. Biserica făurită întru totul din calcar alb este înconjurată de ziduri masive din piatră, asemenea vechilor cetăți și este amplasată într-un punct cu o belvedere impresionantă; spre nord-vest pot fi admirate crestele munților Carpați, iar spre sud se vede ca în palmă Bărăganul. Biserica “Dintr-o Piatră” se află la aproximativ 35 km de Buzău, în satul Vârf, accesul este facil, iar faptul că se află la 600 de m altitudine face să fie observată de la 6 km distanță.

Începuturile Mănăstirii Cetate Bradu se pierd în negura timpului… Deși a fost atestată documentar pentru prima dată la 15 ianuarie 1600, aceasta este mult mai veche. Construcția Mănăstirii Bradu a fost inițiată de către familia boierească a Cândeștilor și continuată de către Doamna Neaga, soția domnitorului Mihnea Turcitul, din acest motiv fiind cunoscută ca “Mănăstirea Doamnei Neaga”, o bijuterie arhitecturală, cu o istorie tumultoasă. În anii 1640 – 1641, Radu Cândescu a înconjurat-o cu ziduri de cetate pentru a proteja complexul de atacurile turcilor; și domnitorul Constantin Brâncoveanu a locuit aici. Din porunca sa, pe latura de vest a incintei fortificate, s-a construit Casa Domnească. În timpul Revoluției de la 1821, cetatea a fost folosită ca refugiu de către boierii din zonă, fiind atacată,  în repetate rânduri, de eteriști. Ultimele porți masive ale cetății, care datează dinainte de 1821 și păstrează în plăcile blindajului de metal proiectile de plumb, pot fi văzute astăzi la Muzeul Județean Buzău. Ansamblul de la Mănăstirea Bradu cuprinde ruinele zidurilor de incintă, turnurilor de apărare de la colţuri, ruinele vechilor chilii şi ale spaţiilor pentru locuit, şi biserica cu hramul ”Sfântul Dumitru”. Mănăstirea Cetate Bradu este un loc cu o mare încărcătură spirituală și istorică, fiind strâns legată de mari personalități care au scris pagini importante de istorie.