Bisericuța lui Iosif

Agatonul Nou este atestat documentar la 1580, purtând hramul „Sf. Ion Gură de Aur”. Schitul, care a dispărut în secolul XVIII, era format dintr-o bisericuță, o chilie și un beci (în care, comform legendelor, a fost gasită o comoară pe la 1865). Pe marginile ferestrei din altar sunt incizate două pomelnice, cel din dreapta datând din vremea lui Neagoe Basarab.

Chilia lui Dionisie Torcătorul are o datare inițială în secolele IV-VI d. Hr. și o alta în Evul Mediu. Numele chiliei provine de la Dionisie Sihastrul, cel care în secolul al XIV-lea a trăit aproape 30 de ani în această peşteră. Acesta își câștiga existența torcând lâna sătenilor, fiind respectat de comunitate pentru înţelepciunea sa.  Conform legendelor era renumit pentru că izgonea duhurile rele și putea ghici viitorul. Chilia este situată într-o stâncă din Poiana Coziancei și, fiind suspendată la 5-6 metri, accesul se face printr-o scară de fier.

În urmă cu multe sute de ani, oamenii acelor vremuri au reusit să sculpteze la Aluniș câteva incinte dintre care două s-au păstrat și în zilele noastre. Pe altele le-au început, însă nu le-au terminat niciodată. Complexul rupestru de la Aluniș este cel mai complex ansamblu rupestru prezervat din Ținutul Buzăului. Este format din patru chilii și Biserica cu hramul „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, care a fost ctitorită în anul 1274 și este folosită și astăzi ca lăcaș de cult. Biserica de la Aluniș este una dintre puținele biserici săpate în piatră din România în care încă se mai țin slujbe. Conform legendei, ciobanii Vlad și Simion au săpat acest lăcaș la îndemnul unui înger care le-a apărut în vis. Numele celor doi sunt inscripționate pe peretele nordic al altarului.

Te invităm să descoperi unul dintre cele mai misterioase obiective turistice din Ținutul Buzăului: Vestigiile Rupeste. Se spune că aici se află cea mai mare concentrație de schituri și locuințe monahale din spațiul românesc, însă nimeni nu poate spune cu exactitate numărul lor sau perioada în care au fost create. Sunt ascunse în pădurile, în văile și pe versanții comunelor Bozioru, Colți și Brăești, iar inscripțiile nedescifrabile pe care le găsim în preajma rupestrelor nu fac decât să adâncească misterul. Localizarea lor nu este întâmplătoare: sunt cioplite într-o rocă nisipoasă numită Gresie de Kliwa, care s-a format pe fundul unei mări preistorice. Oriunde găsim această rocă specială, avem șanse să găsim și așezări rupestre. Despre așezările rupestre se crede că au fost un loc sacru, unde geto-dacii își țineau ceremoniile. Mai târziu, în secolul IV, acest spațiu a fost preluat de creștini și transformat în sihăstrii ortodoxe. Au o semnificație spirituală importantă, care este accentuată de liniștea munților și de freamătul pădurilor sălbatice. Cele mai cunoscute vestigii rupestre sunt: Complexul rupestru de la Aluniș și vestigiile rupestre de la Nucu - Bisericuța lui Iosif, Chilia lui Dionisie Torcătorul și Agatonul Nou.   Informații utile: Vă recomandăm să apelați la serviciile unui ghid turistic pentru vizitarea vestigiilor rupestre sau sa parcurgeți traseul tematic marcat, care durează circa 4 ore dus-întors.  Recomandăm plimbarea în grupuri de cel puțin 2-3 persoane și te rugăm să nu te abați de la traseu, căci pădurile Ținutului sunt cu adevărat sălbatice și te poți rătăci ușor.