Tezaurul de la Pietroasa

Din anul 1978, Muzeul din Râmnicu Sărat funcţionează  într-o parte a Complexului Brâncovenesc (fosta mânăstire cu hramul Adormirea Maicii Domnului) din Râmnicu Sărat, iar din anul 2007 și-a mutat o parte din expoziţiile de bază în Casa Domnească din acelaşi ansamblu. În urma lucrărilor de restaurare a Complexului Brâncovenesc, finanţate din fonduri structurale, prevăzute pentru perioada 2013-2015, instituţia şi-a refăcut expoziţiile de bază, avându-se în vedere şi marcarea generozităţii donatorilor.  În prezent în Casa Domnească funcționează secția de artă și secția de etnografie a Muzeului Municipal “Octavian Moșescu”. În  sălile muzeului  , vizitatorii pot admira numeroase lucrări expuse într-o concepție care urmărește să constituie o istorie a plasticii românești a sec. XX și XXI. Muzeul Municipal ”Octavian Moșescu” Râmnicu Sărat  are un patrimoniu valoros şi diversificat, constituit în parte prin donaţii şi colectări. În prezent muzeul are cinci secţii : artă plastică, etnografie, științe naturale, memorialistică şi istorie (două dintre ele reprezentate cel mai bine prin expozițiile permanente existente în sediul actual al muzeului și Casa Domnească – artă plastică și etnografie).

Centrul cultural și educațional “Alexandru Marghiloman” inițiază și derulează activități și proiecte în domeniul educației permanente și al culturii, precum expoziții, lansări de carte, spectacole de teatru independent și altele. Acesta își desfășoară activitatea la Vila Albatros, parte a Ansamblului conacului Marghiloman. Conacul Alexandru Marghiloman   Conacul Marghiloman a fost constuit de Iancu Marghiloman  între anii 1883-1887. După moartea acestuia, conacul este modernizat de fiul său, Alexandru Marghiloman, după planurile arhitectului francez Paul Gottreau.  Astfel, în 1893 arhitectul începe proiectul la Palatul Marghiloman, cu principala componentă – Vila Albatros, inaugurată în 1897.  Alexandru Marghiloman, important om politic, este pe rând, ministru al Justiției, ministrul Lucrărilor Publice, ministru Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor, ministrul Afacerilor Străine, ministru de Interne, ministru de Finanțe, prim ministru(1918), președinte al Partidului Consevator (1914-1925). A fost fondator al Bancii Generale Române și al Băncii Agricole și unul din principalii deținători ai societății de asigurări „Generala”. Vila Albatros era situată într-un parc de 22,5 ha, cu eleșteu și cu anexele: vila musafirilor, casa personalului, case pentru grădinari, portari, grajduri pentru caii de curse, magazii pentru furaje, două sere și uzina electrică. Conacul era învelit cu ardezie și zinc la dolii și cuprindea 16 camere, hol și toaletă la parter, 15 camere și trei toalete la etaj: avea pereții tapisați cu cretonă și mătase, iar pe jos era parchet. De asemenea, avea subsol și pivniță cu mai multe hrube. Parcul În anii trăiți la vilă Eliza Marghiloman, soția viitorului prim-ministru, s-a ocupat îndeaproape de amenajarea parcului dendrologic, aclimatizând specii de arbori aduși din străinătate (ulmul secular, salcâmul japonez, chiparosul de California, castanul). Aleile parcului se întindeau pe 1.300 metri liniari, aleea trandafirilor remarcându-se în mod deosebit. hipism Alexandru Marghiloman este considerat părintele hipismului românesc, organizatorul primelor curse cu pariuri pe hipodromul Floreasca din București. În 1892 construiește la Buzău un hipodrom ce avea 42 ha. A organizat, la Buzău, prima crescătorie de cai pur sânge, numele calului său preferat – Albatros – fiind dat vilei principale din complexul Marghiloman. Vila Albatros a găzduit importante personalități: Regina Maria și Regele Ferdinand, istoricul Nicolae Iorga, oameni politici precum Lascăr Catargiu, Dimitrie Sturza, Tache Ionescu. După moartea Mariei Marghiloman, moștenitorii vând conacul Ministerului Aerului și Marinei. După 1945 devine depozit ILF, ateliere și locuințe pentru personalul IGCL-Sediu IAS. RESTAURARE Din anul 2008 a trecut de la Ministerul Culturii și Cultelor în administrarea Primăriei Municipiului Buzău care face eforturi să readucă farmecul de altădată a Compexului Marghiloman. Au fost restaurate unele decorațiuni interioare după fotografiile de epocă și au  fost completate fațadele cu elemente decorative. S-a refăcut Parcul Marghiloman situat în prezent pe locul fostului parc englezesc al acestui domeniu. A fost marcată fosta pistă hipică de antrenament. A fost refăcute plantațiile florale din rozariu, după documentațiile ce erau la începutul secolului în parc. Au fost reabilitate și redeschise clădirile istorice „Casa de oaspeți” și „Grajdurile lui Marghiloman”.

Comuna Năeni este cunoscută pentru calcarul cu incrustaţii de scoici şi melci, tradiția sculpturii în piatră, tabără de sculptură, Mormintele tracice și Grotele preistorice. Aceste caracteristici geologice au influențat activitățile locuitorilor acestui teritoriu și au conturat identitatea zonei, caracterizată prin utilizarea aparte a pietrei și transformarea sculpturii în tradiție de seamă a locului. În comuna Năeni, grație cercetărilor arheologice, au ieșit la lumină mărturii ale vremurilor demult apuse, dinaintea erei noastre. Tabăra de sculptură Tabăra de sculptură în aer liber Năeni, înfiinţată în 1986 de catre profesorul sculptor Manole Gabriel, cuprinde opere realizate de mâinile dibace ale unor copii cu vârste de până in 14 ani. Tabăra a fost întreruptă în 1997 și reluată în 2009 de copii de la Liceul de Artă din Buzău. Printre exponate regăsim reprezentări simbolice precum: șarpele, soarele și luna, strigatul, necăjitul, stema Moldovei, clopotul, copil făcând baie, cap de dac. Mormintele tracice Cercetările arheologice au scos la iveală o veche așezare tracică și o necropolă, în interiorul căreia s-au descoperit zece morminte care datează din îndepărtata epocă a bronzului. Tot în acest perimetru a fost găsit și un mormânt de incinerație, folosit de către tracii care locuiau în această zonă. Obiectele găsite în interiorul mormintelor (oseminte, vase din lut, podoabe, melci și o sabie Akinakes persană) sunt expuse la Muzeul Județean Buzău și Muzeul de Istorie din București. grotele preistorice Grotele preistorice au o vechime de peste 4.000 ani și au fost descoperite în timpul exploatărilor de calcar. În interiorul lor au fost găsite inscripții rupestre, oseminte, un altar, precum și obiecte și arme preistorice. Un lucru mai puțin cunoscut despre comuna Năeni este faptul că, de aici, s-a transportat o mare parte din piatra care a fost folosită la construirea Casei Poporului. În proximitatea acestor obiective turistice se află și Biserica “Dintr-o Piatră”, considerată unică în Europa. Altarul, catapeteasma bisericii, zidurile ce o înconjoară, strana, toate decorațiunile interioare au fost sculptate în calcar alb de Năeni, adus de la cariera din apropiere – un lucru rar întâlnit în ortodoxia europeană.

„Casa cu Blazoane“ de la Chiojdu este un monument de o valoare excepţională din punct de vedere istoric, arhitectural şi artistic, fiind unul dintre cele mai importante monumente din Buzău, cu o istorie pe cât de misterioasă, pe atât de frumoasă. Numele clădirii provine de la cele trei blazoane aflate deasupra intrării în casă. Blazonul din mijloc înfățişează un vultur bicefal despre care istoricii spun că este simbolul familiei Cantacuzinilor (stabilită în Țările Române după căderea Bizanțului, la 1453). Cele două rozete din lateral sunt reprezentări ale meşterilor populari care au decorat casa. Casa cu Blazoane a fost construită la sfârșitului sec. al XVII-lea – începutul sec. al XVIII-lea, probabil ca reședință a Spătarului Mihail Cantacuzino (1640-1716). Spătarul și urmașii săi au stăpânit, din motive necunoscute, Moșia Roma Spătărească din spațiul chiojdean. Cetele moșnenești au răscumpărat în timp moșia (pe bucăți), după cum reiese din Hotărnicia Domnească din 16 iunie 1803 (Arhivele Naționale Buzău, Judecătoria Pătârlagele). Conform inscripției care se păstrează deasupra intrării principale, clădirea a suferit modificări drastice în anul 1823, când a fost extinsă cu încăperea poligonală situată în extremitatea tindei opuse intrării și fațada a fost împodobită cu stucaturi modelate la poziție, cu un repertoriu ornamental inspirat din lumea vegetală (simboluri ale pomului vieții). Din etapa originară s-a păstrat colonada și grinda fruntară de la foișor, modelată manual din lemn de stejar, cu motive decorative de origine simbolică. Ulterior casa a ajuns în proprietatea familiei Izbășoiu. Conform legendei, Stan din familia Sitilștilor a ajuns ”izbașă” la Curtea Spătarului Cantacuzino și și-a luat numele de Izbășoiu. Mai multe informaţii le furnizează un document din anul 1861, care prezintă averea lăsată moştenire de Oprea Izbăşoiu din satul Chiojdu. Documentul descrie locuinţa de zid cu 5 încăperi sus, una dedesubt şi beci, precum şi în faţă foişor ca fiind casă părintească. Sunt date detalii referitoare la mobilier şi inventarul gospodăresc, informaţii valoroase utilizate la elaborarea documentaţiei de restaurare. Urmașii familiei Izbășoiu au fost proprietari până în anul 1948, iar de atunci locuința a mai fost vândută de câteva ori până în anul 2009, momentul în care Uniunea Arhitecților din România a descoperit și achiziționat această bijuterie arhitecturală.  A fost restaurată pe fonduri europene, iar din 2015 Casa cu Blazoane este deschisă publicului atât pentru vizitare, cât și pentru organizarea de activități socio-culturale. 

Muzeul bisericesc eparhial a fost înfiinţat în anul 2007, la iniţiativa arhiepiscopului Epifanie Norocel. Clădirea „Chesarie Episcopul” (dată în folosinţă în anul 1838), care adăposteşte Muzeul bisericesc al Eparhiei de la Curbura Carpaţilor, reprezintă un important obiectiv – monument istoric şi de arhitectură. Această clădire realizată în stil neoclasic poartă cu sine un dublu mesaj istoric: originea daco-romană a poporului nostru, argumentată de existenţa pe peretele de est a unor basoreliefuri reprezentând capete de daci şi de romani, precum şi anticiparea evenimentului istoric de mare importanţă naţională al Unirii Principatelor Române (24 ianuarie 1859), motivate de existenţa stemei Moldovei (zimbrul) şi a Ţării Româneşti (vulturul) deasupra ferestrelor de la etaj. La parterul clădirii, sunt amenajate mai multe săli expoziționale: în unele se pot vedea expuse obiecte bisericeşti, iar în altele urmează a se constitui ateliere şi laboratoare pentru restaurarea şi conservarea pieselor de muzeu. La etaj, pe holul impresionant şi în cele şapte săli, sunt expuse documente privind vechimea acestei Eparhii. Vizitatorii vor putea admira colecțiile de icoane, obiecte liturgice, veşminte arhiereşti, cărţi bisericeşti unele tipărite chiar la vechea Episcopie a Buzăului începând cu secolul al 17-lea, tablouri, țesături și alte obiecte de patrimoniu bisericesc. Vizitatorii pot admira picturi semnate de Nicolae Teodorescu Pitarul («Răstignirea Domnului »  sau «Portret de fetiţă») sau de pictorul Gheorghe Tattarescu – cum este tabloul alegoric «Roata vieţii». Informații utile: Muzeul episcopal se vizitează de miercuri până duminică, între orele 8 și 16. Intrarea este liberă. 

În localitatea Pârscov se află Casa Memorială a lui Vasile Voiculescu, cel mai mare scriitor născut pe meleagurile buzoiene, supranumit “medicul fara de arginti” și “poetul ingerilor”.  Casa Memorială „Vasile Voiculescu” recreează atmosfera familială în care s-a născut şi şi-a petrecut o bună parte a vieţii. Refăcută din temelii în anii ’80, casa respectă planul construcţiei originale care a aparţinut familiei scriitorului.  Spaţiul expoziţional este organizat tematic: documentele, scrisorile, fotografiile, cărţile, icoanele, mobilierul reconstituie etape ale vieţii şi creaţiei sale – copilăria în casa natală, studiile, căsătoria, activitatea desfășurată ca medic și cea literară, prietenia sa cu personalităţi ale lumii culturale, precum Alexandru Vlahuţă sau Tudor Vianu. Ambientul sfârșitului de secol XIX și al primelor decenii ale veacului următor este reconstituit pe baza mobilierului original și a numeroase piese etnografice. În curtea casei se află bustul lui Vasile Voiculescu, realizat de artistul plastic Oscar Han in 1974. medicul fără de arginți A fost medic înainte de a deveni scriitor si se spunea despre el că este un om de o bunătate serafică, pe care o arăta oricui. A facut medicina din pasiune si era cunoscut ca ”medicul fără de arginţi” pentru că îi trata pe sarmani fără bani, ba chiar le cumpăra medicamente din propriul buzunar. În timpul Primului Război Mondial îl găsim pe front ca medic militar. Pentru curajul său dovedit în timpul războiului, Vasile Voiculescu primeşte decoraţia “Steaua României cu spade”.  Tot pentru meritele sale în slujba sănătăţii poporului, în 1925 primeşte decoraţia “Crucea Meritul Sanitar”. poetul îngerilor Vasile Voiculescu a debutat in literatura, în 1912, cu poezia ”Dorul” apărută în revista ”Convorbiri literare”. Supranumit ”Poetul îngerilor”, creatia sa se distingea prin  puternice accente religioase.  A primit de-a lungul activităţii sale Premiul Naţional pentru Poezie (1941) şi Premiul Academiei Române (1918). În perioada regimului communist, Vasile Voiculescu a fost arestat din cauza convingerilor sale democratice, s-a imbolnavit in inchisoare si s-a stins din viata la scurt timp dupa eliberare, in anul 1963. Casa Memorială “Vasile Voiculescu” de la Pârscov, se află în administrarea Muzeului Judeţean Buzău şi este declarată monument istoric, având codul BZ-IV-m-B-02537. Casa Memorială “Vasile Voiculescu” găzduieşte anual, în luna octombrie, Gala Premiilor Concursului Național de Creație Literară ”Vasile Voiculescu”, ajunsă la 36 de ediţii. Programul de vizitare al Casei Memoriale Vasile Voiculescu este următorul: 10:00 – 18:00 (în perioada 1 mai – 30 septembrie, ultima intrare are loc la ora 17:15) 09:00 – 17:00  (în perioada 1 octombrie – 30 aprilie, ultima intrare are loc la ora 16:15). Casa Memorială este deschisă de miercuri până duminică, iar în zilele de luni și marți muzeul este închis. 

Muzeul în aer liber ”Tabăra Măgura” este rezultatul unui proiect artistic și cultural fără precedent, fiind cea mai mare colecție de sculptură în piatră din sud-estul Europei.  Tabăra de sculptură Măgura este amplasată în poienile din apropierea Mănăstirii Ciolanu, pe teritoriul comunei Tisău, la cca. 33 de kilometri distanţă faţă de Buzău. Tabăra Măgura este o expoziţie ce se întinde pe o suprafaţă de 21 de hectare şi cuprinde sculpturi din piatră executate în perioada 1970-1986. Ca materie primă a fost folosit calcarul cochilifer extras din carierele situate pe dealurile din jur. Tabăra de sculptură Măgura este locul în care, timp de 16 ani, tineri artiști plastici pricepuți în modelarea pietrei s-au întâlnit și au creat 256 opere de artă cu ocazia aniversării a 16 secole de atestare documentară a Buzăului. Tabăra Măgura este rezultatul unui proiect artistic iniţiat de către sculptorul Gheorghe Coman și susţinut de Uniunea Artiștilor Plastici din România. Până la ultima ediție a ”Tabărei de sculptură în piatră Măgura”, au fost înregistrați 163 artiști participanți, care au donat Judeţului Buzău rezultatul muncii lor. Tabăra este administrată de către Muzeul Judeţean Buzău începând din anul 2006.

O zonă ca Ținutul Buzăului are multe comori ascunse, ce pot fi descoperite trecând pragul centrelor de vizitare din Geoparcul UNESCO Ținutul Buzăului. În aceste spații poți explora tainele naturii și ale pământului, misterele istoriei și farmecul culturii locale. Vizitarea lor este esențială pentru cei care doresc să exploreze și să înțeleagă mai bine frumusețea și bogăția geologică și culturală a Geoparcului UNESCO Ținutul Buzăului.

Fostul spital de chirurgie al Buzăului, inaugurat în 1872, a devenit spațiu expozițional al Muzeului Județean Buzău, dedicat istoriei medicinii locale și culturii buzoiene. Expoziția prezintă documente, fotografii de epocă, obiecte de patrimoniu și instrumentar medical, oferind o imagine a activității spitalului de-a lungul a peste 150 de ani. Vizitatorii pot descoperi dosare de pacienți din 1931, imagini ale clădirii dinainte de reabilitare, planuri și destinații ale încăperilor din 1940, liste cu personal medical și sanitar, dar și inventare de instrumente chirurgicale achiziționate în anii 1920 de la Paris. Sunt expuse costume de medici, surori de caritate, moașe sau infirmiere, dar și echipamente originale sau replici utilizate în chirurgie generală și oftalmologică. O atenție deosebită este acordată unor figuri marcante:  • Dr. Vasile Bianu (1858–1944) – medic-colonel, format la Paris și Londra, care a condus spitalul și a ridicat standardele chirurgiei locale.  • Dr. Constantin Michiu (1885–1951) – chirurg renumit, parte din elita medicală românească.  • Constantin A. Papadopol (1883–1962) – judecător filantrop, care a donat comunității trei așezăminte sanitare, a dotat sala de operații cu aparatură modernă (1924) și a înființat laborator de analize, institut de radiologie, fizioterapie și serviciu antirabic. Pentru omagierea sa, a fost refăcută placa de marmură din 1924 și expus portretul său. Printre piesele centrale se află două lămpi scialitice recuperate din fostul Spital „I. C. Brătianu”, restaurate între 2020–2022, alături de materiale care ilustrează evoluția iluminatului în sălile de operații. Expoziția este completată cu fotografii de epocă donate de colecționarul Gabriel Petre și conținut multimedia cu rol educațional. Pavilionul central găzduiește și expoziții de artă plastică cu lucrările sculptorilor Rodica Panaitescu (forme delicate, curbilinii), Emil Pricopescu (stil masculin, puternic, membru fondator al filialei Buzău a U.A.P.) și ale pictorului Pompiliu Dobrin (cromatică și compoziție distinctă). Toți trei au contribuit la formarea tinerilor artiști la Liceul de Arte „Margareta Sterian” și sunt celebrați acum pentru rolul lor în istoria recentă a artei buzoiene.