Locații

Colecția Vizitabilă „7 locuri de poveste” din localitatea Lopătari a fost deschisă în anul 2016 cu scopul de prezenta lumea nevăzută a poveștilor și a legendelor care sunt prezente în Ținutul Buzăului. Aici veți afla despre cele 7 locuri din Ținutul Buzăului care au inspirat de-a lungul timpului povești cu balauri, uriași, căpcăuni, spirite protectoare, pietre magice și leacuri nemaiîntâlnite. Informații utile: momentan centrul de vizitare se află în renovare și nu este deschis publicului.

Centrul de vizitare Geogate, numit simbolic ”Poarta de Intrare în Geoparcul UNESCO Ținutul Buzăului”, este un spațiu modern, care, cu ajutorul tehnologiei de ultimă generație, oferă o experiență interactivă și captivantă vizitatorilor. Istoria, frumusețea naturală și tradițiile buzoiene pot fi descoperite prin intermediul tabletelor digitale și monitoarelor interactive. În plus realitatea virtuală creează o experiență vizuală de neuitat, oferind imagini reale ale geositurilor și muzeelor din teritoriu. Aici, obiectele tradiționale și montrele geologice expuse ne ajută să înțelegem mai bine tradițiile, cultura, precum și compoziția și evoluția terenului. Laboratoarele educaționale reprezintă un alt punct de atracție. Vizitatorii pot învăța mai mult despre vulcani și viața marină din trecut, utilizând microscoapele digitale pentru a explora fosile și artefacte geologice.

Descoperă Povestea Trovanților – o aventură geologică unică în inima Ținutului Buzăului! Intră într-un univers interactiv unde realitatea augmentată, exponatele fizice și tehnologia de ultimă generație aduc la viață trovanții – misterioasele formațiuni de piatră – și fascinanta deltă preistorică care acoperea zona în urmă cu 12 milioane de ani. Poti explora: jocuri de rol și ghidaje virtuale alături de “trovanți vorbitori”, reconstrucții spectaculoase ale animalelor preistorice (rinoceri uriași, elefanți, strămoșul ursului), fosile autentice și roci locale prezentate interactive, precum și o poveste captivantă care combină știința, mitul și tradiția locală. Este primul punct în care am folosit Realitatea Augmentată pentru a crea o experiență interactivă. De asemenea, este locul perfect în care cei mici pot vedea trovanţi în miniatură. „Povestea Trovanților” este un exemplu de turism educativ și sustenabil – un loc ideal pentru familii, turiști curioși și pasionați de natură și istorie.

„Timpul Omului” prezintă, în mod simbolic, legătura dintre Pământ și Om din perspectiva Timpului, pe fundamentul pietrei, lutului și sării - elementele naturale care stau la baza vieții culturale a Mânzăleștenilor. Aici puteți să admirați o colecție etnografică bogată, folosită pentru a exprima simboluri universale precum viața, moartea, renașterea, truda și statornicia locurilor. Colecția Vizitabilă „Timpul Omului” a fost realizat în 2015, în parteneriat cu o echipă talentată de la Muzeul Național al Țăranului Român. Pentru vizitarea muzeului, vă rugăm să anunțați telefonic sosirea dumneavoastră la numărul de telefon +40 742 904 462 (Cecilia Petrescu, custode) Doamna Cecilia, vă va ghida prin lumea poveștilor și a simbolurilor. Spațiul este unul concentrat, încărcat de sens și de emoții. Vă invităm să vă bucurați de el, dar și de harul de povestitor al Ceciliei, care a fost propusă ca Tezaur Uman Viu.

Fostul spital de chirurgie al Buzăului, inaugurat în 1872, a devenit spațiu expozițional al Muzeului Județean Buzău, dedicat istoriei medicinii locale și culturii buzoiene. Expoziția prezintă documente, fotografii de epocă, obiecte de patrimoniu și instrumentar medical, oferind o imagine a activității spitalului de-a lungul a peste 150 de ani. Vizitatorii pot descoperi dosare de pacienți din 1931, imagini ale clădirii dinainte de reabilitare, planuri și destinații ale încăperilor din 1940, liste cu personal medical și sanitar, dar și inventare de instrumente chirurgicale achiziționate în anii 1920 de la Paris. Sunt expuse costume de medici, surori de caritate, moașe sau infirmiere, dar și echipamente originale sau replici utilizate în chirurgie generală și oftalmologică. O atenție deosebită este acordată unor figuri marcante:  • Dr. Vasile Bianu (1858–1944) – medic-colonel, format la Paris și Londra, care a condus spitalul și a ridicat standardele chirurgiei locale.  • Dr. Constantin Michiu (1885–1951) – chirurg renumit, parte din elita medicală românească.  • Constantin A. Papadopol (1883–1962) – judecător filantrop, care a donat comunității trei așezăminte sanitare, a dotat sala de operații cu aparatură modernă (1924) și a înființat laborator de analize, institut de radiologie, fizioterapie și serviciu antirabic. Pentru omagierea sa, a fost refăcută placa de marmură din 1924 și expus portretul său. Printre piesele centrale se află două lămpi scialitice recuperate din fostul Spital „I. C. Brătianu”, restaurate între 2020–2022, alături de materiale care ilustrează evoluția iluminatului în sălile de operații. Expoziția este completată cu fotografii de epocă donate de colecționarul Gabriel Petre și conținut multimedia cu rol educațional. Pavilionul central găzduiește și expoziții de artă plastică cu lucrările sculptorilor Rodica Panaitescu (forme delicate, curbilinii), Emil Pricopescu (stil masculin, puternic, membru fondator al filialei Buzău a U.A.P.) și ale pictorului Pompiliu Dobrin (cromatică și compoziție distinctă). Toți trei au contribuit la formarea tinerilor artiști la Liceul de Arte „Margareta Sterian” și sunt celebrați acum pentru rolul lor în istoria recentă a artei buzoiene.

Cervus Magura dispune de 2 cabane cu o capacitate maxima de 6 persoane fiecare si 2 cabane cu o capacitate maxima de 4 persoane fiecare, un foisor cu loc de gratar, jacuzzi si o gradina grandioasa. 

Pensiunea dispune de 4 camere si 2 apartamente in interiorul pensiunii, dar si de 2 bungalowuri, in incinta. Unitatea mai are si un restaurant.

Bungalow-ul oferă intimitatea și căldura unei căsuțe construită integral din lemn de 35 m2. Este alcătuit dintr-un dormitor cu pat matrimonial și un living cu canapea extensibilă, iar la intrare are o mică terasă. Interiorul este decorat cu mobilier modern, minimalist în nuanțe calde și domoale ce dau o notă de simplitate și naturalețe celor două camere care alcătuiesc ansamblul. Baia este dotată cu cabină de duș modernă, uscător de păr, produse de toaletă BIO și papuci. Terasa este mobilată cu mobilier din lemn (canapea, două fotolii și măsuță) pentru intimitatea și confortul oaspeților noștri.

În comuna Colți, dealurile pitorești ascund o adevărată comoară: depozite de chihlimbar, o „piatră magică” ale cărei nuanțe sunt de culoarea focului. Chihlimbarul este o răşină fosilă adică o substanţă secretată de unele specii de pin în urmă cu milioane de ani, care s-a pietrificat în timp și s-a transformat în chihlimbar.  În acele vremuri, menţionează specialiştii, de pe trunchiurile masive de pin se scurgea o mare cantitate de răşină care îngloba tot ce întâlnea: insecte, fulgi de păsări, bucăţi de lemn, chiar şi mici reptile, precum şopârlele. Astfel, structura chihlimbarului cuprinde fosile de plante sau insecte cu o vechime de milioane de ani. Chihlimbarul de Colți este cel mai valoros din lume datorită calității și coloritului, având peste 160 de culori și nuanțe. De asemenea, este cunoscut și sub numele de rumanit sau succin de Buzău. Potrivit credințelor populare, chihlimbarul are proprietăți magice și tămăduitoare, îndeplinește rolul de amuletă protectoare, dar în același timp, este și un material foarte apreciat folosit la confecționarea bijuteriilor. Rezervația geologică de la Colți se întinde pe o suprafață de 2,52 hectare și este singurul loc din România unde exploatarea organizată a chihlimbarului a fost efectuată (primele extracții sistematice ale chihlimbarului au început în anul 1920). Cele mai frumoase exemplare de chihlimbar sunt cuprinse în colecția Muzeului Chihlimbarului Colți, secție externă a Muzeului Județean Buzău. ┄ Știai că, la noi în Buzău, este expusă cea mai mare pepită de Chihlimbar din lume? Pepita are între 40 și 70 de milioane de ani, cântărește aproape 3,5 kilograme și este demnă de Cartea Recordurilor. Are o poveste incredibilă: a fost folosită de o bătrânică ani de zile ca opritor de ușă și, deși valorează aproape 1 milion de euro, hoții care i-au spart casa au ignorat-o. Bucata de chihlimbar de Colți sau Rumanit a fost clasificată ca obiect de tezaur și este expusă la Muzeul Județean Buzău.

Chilia lui Dionisie Torcătorul are o datare inițială în secolele IV-VI d. Hr. și o alta în Evul Mediu. Numele chiliei provine de la Dionisie Sihastrul, cel care în secolul al XIV-lea a trăit aproape 30 de ani în această peşteră. Acesta își câștiga existența torcând lâna sătenilor, fiind respectat de comunitate pentru înţelepciunea sa.  Conform legendelor era renumit pentru că izgonea duhurile rele și putea ghici viitorul. Chilia este situată într-o stâncă din Poiana Coziancei și, fiind suspendată la 5-6 metri, accesul se face printr-o scară de fier.

Cob Village este un mini sat de lut format din 5 case si un restaurant, care doreste prin insasi modul de constructie sa fie unic atat in tara, cat si in afara ei. 

Colecţia vizitabilă „Casa Timpului”, deschisă în anul 2020, este amenajată într-o casă țărănească și are ca scop păstrarea istoriei locului și a familiilor care au pus piatra de temelie a localității Valea Salciei. Colecția cuprinde trei încăperi: două dintre ele înfățișează o odaie de zi și un vechi dormitor din casele țărănești, iar în a treia au fost expuse unelte tradiționale. De asemenea, vizitatorii pot admira două ii care datează din jurul anului 1800, precum și cărți bisericești din aceeași perioadă.

Complexul dispune de un hotel, casute, tip camping, un bazin cu apa sarata cu plaja privata si un restaurant.

Complex Magura pune la dispozitie hotel de 3*, restaurant si terasa, salon de evenimente, piscina, centru spa, loc de joaca pentru copii. 

Unitatea dispune de 10 camere duble, 6 camere single, 3 garsoniere si 2 apartamente, restaurant, sala de conferinte, piscina exterioara.

În urmă cu multe sute de ani, oamenii acelor vremuri au reusit să sculpteze la Aluniș câteva incinte dintre care două s-au păstrat și în zilele noastre. Pe altele le-au început, însă nu le-au terminat niciodată. Complexul rupestru de la Aluniș este cel mai complex ansamblu rupestru prezervat din Ținutul Buzăului. Este format din patru chilii și Biserica cu hramul „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, care a fost ctitorită în anul 1274 și este folosită și astăzi ca lăcaș de cult. Biserica de la Aluniș este una dintre puținele biserici săpate în piatră din România în care încă se mai țin slujbe. Conform legendei, ciobanii Vlad și Simion au săpat acest lăcaș la îndemnul unui înger care le-a apărut în vis. Numele celor doi sunt inscripționate pe peretele nordic al altarului.

pensiunea ofera 4 camere de cazare si un restaurant.

Conacul de la Cândești este situat la o distanță de 13 km de municipiul Buzău, pe drumul DN10 ( Buzău-Brașov) , în satul Cândești, comuna Vernești.  El este considerat cel mai vechi conac din județ, fiind listat ca Ansamblu în lista Patrimoniului BZ-II-a-B-02381. Un popas în acest loc vă oferă posibilitatea de a călca pe urmele „pictorului național al României”, Nicolae Grigorescu, cel care a pictat peste 150 de tablouri în acest conac, unde venea deseori însoțit de bunii săi prieteni, celebrii I.L Caragiale, Alexandru Vlahuţă și Barbu Ștefănescu Delavrancea. Zidurile Conacului de la Cândești poartă povestea unui loc încărcat de evenimente istorice, memoriale și culturale ale diferitelor epoci pe care le-a traversat: de la tumultoșii ani ai secolelor XVI-XVII, când primii proprietari ai conacului, boierii Cândești care erau înrudiți cu familia domnitoare a țării, continuând cu găzduirea unor personalități boeme și marcante ale culturii, istoriei și științei românești din perioada interbelică și până la funcționarea sa ca Centru de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă, din perioada comunistă. Conacul a fost construit în secolul al XVII-lea de către comisul Radu Mihalcea Cândescu (ctitorul bisericilor de la Pătârlagele, Cândeşti şi Bradu), care făcea parte din familia de boieri Bădeni, numiți apoi, după numele moșiilor deținute în zonă, Pătârlăgeni și Cândescu, o familie înrudită cu cea a Basarabilor, întemeietori de țară.  Boierii Cândescu au avut, începând cu veacul al XVI-lea, funcții importante în conducerea statului medieval Țara Ro­mânească. Ei au dat țării, între secolele al XV-lea și al XVIII-lea, ocupanți ai dregătoriilor de vistier, vornic, agă, comis, mare comis, vel stolnic, mare stolnic, mare spătar, postelnic, paharnic. In 1692, Constantin Filipescu prin căsătoria cu Rada Cândescu, fiica marelui vornic Radu Cândescu, intra în posesia conacului, iar urmașii acestora au deținut conacul până în 1834. După acest moment, linia bărbătească Cândescu-Filipescu se stinge și incepe o nouă etapă memorialistică și istorică  a Conacului Cândești, acesta fiind vândut succesiv mai multor moșieri, precum Gheorghe și Alexandru Știrbei sau Manea Stoea. Acesta din urmă a lăsat proprietatea ca dotă fiicei sale, Maria, în 1880, la căsătoria cu Gogu Iliescu, cei care au devenit ultimii stăpânittori ai conacului până la instaurarea comunismului.   Gogu Iliescu, fost ofițer de Cavalerie, implicat în viața politică, dedicat tehnologiilor avansate în mediul rural era și un mare admirator al artelor, el însuși fiind un pictor amator. În 1900 a construit sub conac o pivniță cu 13 budane placate cu sticlă, care au supraviețuit până astăzi și pot depozita aproximativ 132.000 litri de vin, alimentându-se din curte, printr-un orificiu de alimentare. Au fost realizate de firma BORSARI și Co. Budapest-Paris și erau o noutate pentru acele timpuri. Tot Gogu Iliescu a montat pe moșie două tunuri antigrindină care funcționau pe bază de carbit Interesul boierului pentru viața culturală s-a evidențiat în anul 1900, cu ocazia expoziţiei personale a lui Nicolae Grigorescu de la Ateneul Român. Moşierul de la Cândeşti a achiziţionat un număr impresionant de opere semnate de marele pictor. Așa s-a legat o strânsă prietenie între cei doi. În verile următoare, în special în 1902 şi 1903, Grigorescu avea să viziteze moşia şi conacul de la Cândeşti, frecvent însoţit de I.L. Caragiale, Al. Vlahuţă şi Barbu Ştefănescu Delavrancea. Printre alte personalități care au poposit la conac s-au numărat Șt. O. Iosif, Alexandru Marghiloman și Henri Coandă, cel despre care se spune că era atras sentimental de Elisa, frumoasa fiică a lui Gogu Iliescu. Din păcate, povestea Conacului de la Cândești, ca și cea a familiei lui Gogu Iliescu, avea să intre într-o perioadă tristă odată cu instaurarea regimului comunist. Conacul Cândești a fost naționalizat, devenind în 1949, sediu GAS (Gospodăria Agricolă de Stat), IAS ( Intreprinderea Agricolă de Stat ) și începând cu anii 70, sediul SCDP (Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Cândești). Fiul lui Gogu Iliescu, Eugen Iliescu a fost expropriat și încarcerat la Gherla, în 1953, unde a și murit. Soția sa, Madelein, nora marelui moșier, a reușit să fugă în Franţa. Gogu Iliescu, bătrân și bolnav, a continuat sa locuiască la conac până în primăvara anului 1950, când, abuziv, fără o decizie judecătorească, a fost forțat să părăsească incinta conacului. În 2004,  fosta proprietate a Cândeștilor, a fost retrocedată descendenților familiei lui Gogu Iliescu. În anul 2005, Ovidiu și Dana Andrei (membru fondator al Fundației Comunitare Buzău) au intrat în posesia conacului, prin vânzarea acestuia  de către strănepoții lui Gogu lliescu și au inițiat un amplu proces de reabilitare, restaurare și resemnificare, organizând mai multe evenimente caritabile (culturale și sociale). Foișorul conacului a fost adus de actualii proprietari de la Mănăstirea Bârsana și a fost construit la bază cu piatră de râu de la Câmpina, iar poarta aparține meșterului maramureșean, Teodor Bârsan din Bârsana. Momentan, datorită procesului de evaluare a restaurării, Conacul Cândești nu este deschis publicului, dar poate fi vizitat în grupuri organizate pe bază de programare.

Conacul Grigorescu este un conac distins care exemplifica stilul arhitectural neo-Brancovenesc. Conacul a fost transformat in casa privata si sediul companiei Terra Carpatica. Conacul dispune de un restaurant cu o capacitate de 20 de persoane. In cadrul Complexului puteti gasi mai multe casute, drept unitati de cazare, o piscina, terasa si gradina.

Domeniul Girbea este compus dintr-un conac elegant, cabane A-frame, casute rustice, pensiuni si camere de familie, restaurant cu preparate traditionale, spa-  piscina incalzita, sauna, jacuzzi, ciubar, terenuri de sport, locuri de joaca, foisoare, trasee in natura,  aventura si distractie cu dinozauri animatronici, tiroliana si zone de explorare.

Este o locație diferită, un proiect premium pentru petrecerea timpului liber altfel, relaxați, în grădină, la aer curat. Shurra vă pune la dispoziție 16.500 m2 de spațiu verde, departe de agitația urbană, într-un loc special în mijlocul viilor. Aici veți primi servicii de cazare, servicii de masă în cadrul restaurantului propriu și o serie de facilități pentru petrecerea timpului liber, sănătos și în siguranță. Cazarea noastră este compusă din 6 bungalouri construite integral din lemn, cu terasă proprie și acces separat, piscina, loc de joaca pentru copii si parcare.

Motel Restaurant Eden ofera servicii de cazare si restaurant. 

Ferma de sub Penteleu reprezinta un fost catun, in care au fot renovate 17 casute, care azi pot gazdui pe oricine doreste o experienta autentic traditionala. Pe langa aceste spatii de cazare, complexul pune la dispozitie si bucataria fermei, foisor, ciubar cu apa sarata, sauna, loc pentru foc de tabara. 

La Beciu, vulcanii noroioşi arată complet diferit față de pâcle. În loc de conuri, ei formează fierbători. Fierbătorile sunt bălți de noroi care bolborosesc neîncetat. Aici poți vedea cele mai multe, dar și unele dintre cele mai spectaculoase erupții. Cele mai mari dintre fierbători erup la fiecare câteva secunde, iar dacă aștepți răbdător ai şansa să vezi „fântânile de noroi”: jeturi arteziene care uneori pot fi şi cât tine de înalte.

La Berca, fierbătorile sunt mult mai mici decât la Beciu. Sunt de fapt aglomerări de ochiuri de noroi, care bolborosesc întruna. Gazele aduc la suprafată noroaie sărate care acoperă întreg platoul. Din cauza concentrației mare de sare din noroi, aici cresc plante pe care în mod normal le găsim pe malurile oceanelor. Aşa că dacă vrei să miroşi lavanda de mare, dar sus la deal, urcă până Fierbători.

Sus pe coama unui deal de lângă satul Terca, din comuna Lopîtari, ard flăcări eterne, vizibile noaptea chiar și de la distanță. Acest fenomen natural uimitor este rezultatul emanațiilor de gaze naturale, care urcă spre suprafață, prin fisurile scoarței, de la o adâncime de aproape 3 km, și se aprind cu ajutorul cristalelor de cuarț.  Focul care a luat naștere în acest mod nu se stinge deoarece este alimentat de gazele prezente în adâncuri. Acest spectacol al naturii este mult mai impresionant dacă este admirat pe timpul nopții pentru că atunci se poate observa culoarea albăstruie a flăcărilor. Prezente în amintirea bătrânilor, dar și în poveștile din vremurile ivaziilor tătărești, cu dimensiuni mai mari sau mai mici, spectacolul flăcărilor nu se oprește niciodată, ele putând fi vizitate oricând. Recent, în Lopătari, a fost descoperit un al doilea Foc Viu, în apropiere de drumul judeţean DJ203K. Traseele catre cele doua situri cu focurii vii sunt marcate și au o dificultate ușoară spre medie. Aceste flăcări eterne ard de sute de ani, însă nu sunt singurele. Alte focuri vii se aprind din loc în loc, ascunse privirii de păduri și văi adânci. ┄ Știați că… … O legendă locală relatează cum a luat naștere Focul Viu? Conform acesteia, un balaur cu mai multe capete și care arunca pe nări flăcări arzătoare, făcea prapăd în satul Terca. Singurul care a îndrăznit să-l înfrunte a fost Munteanul cel viteaz. După o luptă care a durat două nopti și două zile, acesta a reușit să reteze capetele balaurului care au căzut care-ncotro. De aceea ies flăcări din loc în loc prin crăpăturile pământului pârjolit. … Localitatea Lopătari a fost atestată documentar în anul 1532, printr-un hrisov semnat de Mihnea Voievod?

Glamour Imperial ofera drept servicii, saloane pentru evenimente(nunti, botezuri, evenimente private), dar si cazare.