Locații

Agatonul Nou este atestat documentar la 1580, purtând hramul „Sf. Ion Gură de Aur”. Schitul, care a dispărut în secolul XVIII, era format dintr-o bisericuță, o chilie și un beci (în care, comform legendelor, a fost gasită o comoară pe la 1865). Pe marginile ferestrei din altar sunt incizate două pomelnice, cel din dreapta datând din vremea lui Neagoe Basarab.

Județul Buzău deține unul dintre cele mai vechi și importante centre eparhiale ale Bisericii Ortodoxe Române: Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei. Episcopia Buzăului a fost înființată în jurul anului 1500, de către domnitorul Radu cel Mare (1495-1508) și Sfântul Nifon al II-lea, fost patriarh al Constantinopolului, cu jurisdicție asupra județelor Buzău, Râmnicu Sărat, Brăila și Săcuieni.  Ansamblul arhiepiscopal este monument istoric și cuprinde: Catedrala voievodală cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, care a fost ctitorită de domnitorul Matei Basarab (1632-1654) în anul 1649, pe locul celei ctitorite anterior de domnitorul Radu cel Mare și de urmașii săi. Pictura bisericii – realizată în stil neoclasic, tehnica frescó, restaurată şi ea în mai multe rânduri – este opera pitarului Nicolae Teodorescu ajutat de nepotul său, marele pictor Gheorghe Tattarescu. Deosebit de valoroasă este şi pictura de pe catapeteasmă executată pe foiţă de aur. Catedrala arhiepiscopală cu hramurile “Înălţarea Domnului” şi “Sfinţii Trei Ierarhi”, ctitorie din anul 2009 a arhiepiscopului Epifanie Norocel, este considerată cel mai important lăcaş de cult din Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei. Slujba de sfinţire a acestei biserici a fost oficiată, în ziua de 8 noiembrie 2009, de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române – Preafericitul Părinte Daniel. Palatul arhiepiscopal zidit în vremea marelui voievod al Ţării Româneşti, Matei Basarab, a fost reconstruit în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714) şi, ulterior, în vremea episcopului Chesarie și a arhiepiscopului Epifanie când a fost îmbunătăţit cu un foişor brâncovenesc şi pictat cu cheltuiala sa, spre pomenirea şi cinstirea Voievodului Martir C. Brâncoveanu. Având în vedere că este locuinţa de serviciu a ierarhului locului, Palatul arhiepiscopal nu poate fi vizitat. Vechea clădire a Seminarului Teologic Ortodox „Chesarie Episcopul” a fost înfiinţată de Episcopul Chesarie, în anul 1836. În timp ce se extrăgea piatră de la Pietroasele pentru construcţia Seminarului, a fost descoperit Tezaurul Cloşca cu puii de aur (1837). În 1936 a fost construită o a doua clădire, unde azi îşi desfăşoară cursurile elevii de la Seminar. Vechea clădire a Seminarului, restaurată și adaptată, a rămas să adăpostească Muzeul Bisericesc Eparhial, cu o bogată colecție de artă veche bisericească. Paraclisul episcopal „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, ridicat în anul 1841 de către episcopul Chesarie (1825-1846).  Paraclisul a fost restaurat pe vremea episcopului Dionisie Romano (1865-1873) deoarece fusese distrus de un incendiu. Pictura a fost refăcută în 1882 de pictorul Dimitrie Teodorescu, elev al școlii de zugravi din Buzău. În timp, lăcașul de cult a fost consolidat, pictura restaurată și s-au realizat mozaicurile exterioare reprezentându-i pe Sfinții Apostoli și pe Sfinții Împărați Constantin și Elena.    

Te invităm să descoperi unul dintre cele mai misterioase obiective turistice din Ținutul Buzăului: Vestigiile Rupeste. Se spune că aici se află cea mai mare concentrație de schituri și locuințe monahale din spațiul românesc, însă nimeni nu poate spune cu exactitate numărul lor sau perioada în care au fost create. Sunt ascunse în pădurile, în văile și pe versanții comunelor Bozioru, Colți și Brăești, iar inscripțiile nedescifrabile pe care le găsim în preajma rupestrelor nu fac decât să adâncească misterul. Localizarea lor nu este întâmplătoare: sunt cioplite într-o rocă nisipoasă numită Gresie de Kliwa, care s-a format pe fundul unei mări preistorice. Oriunde găsim această rocă specială, avem șanse să găsim și așezări rupestre. Despre așezările rupestre se crede că au fost un loc sacru, unde geto-dacii își țineau ceremoniile. Mai târziu, în secolul IV, acest spațiu a fost preluat de creștini și transformat în sihăstrii ortodoxe. Au o semnificație spirituală importantă, care este accentuată de liniștea munților și de freamătul pădurilor sălbatice. Cele mai cunoscute vestigii rupestre sunt: Complexul rupestru de la Aluniș și vestigiile rupestre de la Nucu - Bisericuța lui Iosif, Chilia lui Dionisie Torcătorul și Agatonul Nou.   Informații utile: Vă recomandăm să apelați la serviciile unui ghid turistic pentru vizitarea vestigiilor rupestre sau sa parcurgeți traseul tematic marcat, care durează circa 4 ore dus-întors.  Recomandăm plimbarea în grupuri de cel puțin 2-3 persoane și te rugăm să nu te abați de la traseu, căci pădurile Ținutului sunt cu adevărat sălbatice și te poți rătăci ușor.

Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din cadrul Ansamblului Brâncovenesc de la Râmnicu Sărat este un monument istoric situat în centrul municipiului Râmnicu Sărat.  Biserica este o fostă mănăstire ce poartă hramul “Adormirea Maicii Domnului”, edificată de domnitorul Constantin Brâncoveanu, împreună cu unchiul său, Mihail Cantacuzino Spătarul, între anii 1690 şi 1697.  Ansamblul din care face parte a fost recent restaurant cu fonduri europene. Acesta include biserica, fostele chilii, zidul de incintă, Casa Domnească şi Stăreţia.  Biserica ”Adormirea Maicii Domnului”, care astăzi este biserică de mir, a fost ridicată pe locul unde anterior fusese o biserică din lemn datând din secolul al XVI-lea.  Biserica este o construcție cu o singură turlă pe naos, prevăzută cu pridvor deschis, susținut de coloane din piatră sculptate la capete. Pictura interioară a fost executată în foiță de aur de cunoscutul zugrav Pârvu Mutu. Hramuri: 15 august – Adormirea Maicii Domnului.

Biserica Banu are hramul „Buna Vestire” și este o ctitorie a familiei Cantacuzino, fiind menționată documentar la 28 ianuarie 1592. Arhitectura bisericii este specifică secolului al XVI-lea, în stilul mănăstirilor din nordul Moldovei. A fost construită de vistierul Andronic Cantacuzino, care  la 10 noiembrie 1593 a devenit Ban al Craiovei. Astfel, biserica a început să fie cunoscută sub numele de Biserica Banu (sau a Banului). Într-un document din 3 aprilie 1618, se face prima mențiune a bisericii sub această denumire.  Biserica a fost refăcută în anul 1722 de Andreana, soția vornicului Ștefan Cantacuzino. În anul 1802, biserica a suferit pagube importante în urma unui cutremur, fiind reconstruită la 1826. Biserica a fost restaurată în anul 1884 și a suferit reparații în anii 1927 și 1955. Hramuri: 25 martie – de Buna Vestire

Biserica “Dintr-o Piatră” (cu hramul „Intrarea Domnului în Ierusalim”) este considerată unică în Europa. Altarul, catapeteasma bisericii, zidurile ce o înconjoară, strana, toate decorațiunile interioare au fost sculptate în piatră – calcar alb de Năeni adus de la cariera din apropiere – un lucru rar întâlnit în ortodoxia europeană. A fost ridicată la sfârșitul secolului trecut pe vârful dealului Colarea din Naeni, lângă o necropolă tracică, la 600 m altitudine, ctitori fiind întreprinzătorii care au exploatat cariera de calcar din apropiere.  Biserica de la Năeni a fost începută de profesorul Gabriel Manole și preluată de Florin Jean Uțica. Echipa de sculptori care au realizat măreaţa lucrare a fost coordonată de sculptorul Gheorghe Terescenco, iar pictura interioară cu fresce în mozaic și cea exterioară sunt realizate în manieră bizantină de catre pictorul Florentin Stan din Brădeanu, ambele picturi respectand erminia calugarului grec Dionisie din Furna. Sfinţirea bisericii s-a făcut în aprilie 2008, în Duminica Floriilor. Biserica făurită întru totul din calcar alb este înconjurată de ziduri masive din piatră, asemenea vechilor cetăți și este amplasată într-un punct cu o belvedere impresionantă; spre nord-vest pot fi admirate crestele munților Carpați, iar spre sud se vede ca în palmă Bărăganul. Biserica “Dintr-o Piatră” se află la aproximativ 35 km de Buzău, în satul Vârf, accesul este facil, iar faptul că se află la 600 de m altitudine face să fie observată de la 6 km distanță.

Biserica Neguțătorilor sau Biserica „Greci”, cu hramul ”Nașterea Maicii Domnului” este un monument istoric din Municipiul Buzău. Cea mai veche mărturie despre acest edificiu datează din secolul XVI și o regăsim într-un studiu al profesorului Dimitrie Ionescu. După această dată încep să apară și alte repere istorice, care arată cu claritate că existența bisericii are rădăcini îndepărtate. Conform pisaniei din 1850, biserica Greci a fost construită de către Badea Obredi, de origine grec, boier de la curtea lui Matei Basarab, pe locul unde exista o biserica mai veche, probabil foarte modestă, numită a „Popii Mihai”, pomenită înainte de 1500. Așadar, Badea Obredi a construit pentru compatrioții lui, înainte de 1649, frumosul lăcaș de cult. Biserica, a cărei pictură actuală a fost realizată de pictorul Dimitrie Nicoleanu în 1915, și-a păstrat această denumire și mai târziu, deoarece întreaga zonă purta denumirea „Mahalaua Grecilor”. Biserica pe care-o avem astăzi, cu rănile și adaosurile timpului, a fost refăcută în 1850, de Nicolae Caloian, Dimitrie Sărățeanu, Atanasie Poenaru și alți negustori, în majoritate greci, iar atâta vreme cât a existat o colonie grecească la Buzău, slujbele s-au ținut în limba greacă. Buzăul face parte dintre orașele care au o biserică construită de greci, iar astăzi, biserica aceasta, cu o arhitectură aparte în interior, invită să-i treacă pragul pe cei care doresc să pășească în trecutul orașului nostru. Hramuri: 8 septembrie – Nașterea Maicii Domnului  

Bisericuța lui Iosif este cel bine conservată dintre sihăstriile Nucului și a fost atestată documentar în 1587. Aceasta a fost locuită în secolul al XV-lea de unul dintre cei mai renumiți sihaștri ai zonei: Cuviosul Iosif. Se presupune că simbolul incizat deasupra ușii care poate fi asemănat unui pește datează din secolele III-IV.

Chilia lui Dionisie Torcătorul are o datare inițială în secolele IV-VI d. Hr. și o alta în Evul Mediu. Numele chiliei provine de la Dionisie Sihastrul, cel care în secolul al XIV-lea a trăit aproape 30 de ani în această peşteră. Acesta își câștiga existența torcând lâna sătenilor, fiind respectat de comunitate pentru înţelepciunea sa.  Conform legendelor era renumit pentru că izgonea duhurile rele și putea ghici viitorul. Chilia este situată într-o stâncă din Poiana Coziancei și, fiind suspendată la 5-6 metri, accesul se face printr-o scară de fier.

În urmă cu multe sute de ani, oamenii acelor vremuri au reusit să sculpteze la Aluniș câteva incinte dintre care două s-au păstrat și în zilele noastre. Pe altele le-au început, însă nu le-au terminat niciodată. Complexul rupestru de la Aluniș este cel mai complex ansamblu rupestru prezervat din Ținutul Buzăului. Este format din patru chilii și Biserica cu hramul „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, care a fost ctitorită în anul 1274 și este folosită și astăzi ca lăcaș de cult. Biserica de la Aluniș este una dintre puținele biserici săpate în piatră din România în care încă se mai țin slujbe. Conform legendei, ciobanii Vlad și Simion au săpat acest lăcaș la îndemnul unui înger care le-a apărut în vis. Numele celor doi sunt inscripționate pe peretele nordic al altarului.

A fost înfiinţată, ca schit de călugări, în anii 1664-1669, de către marele căpitan Barbu Bădeanu și apoi desfiinţat în anul 1861, în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, prin Legea secularizării averilor mănăstireşti, când Schitul Barbu devine biserică de mir. În anul 1871, episcopul cărturar Dionisie Romano al Buzăului reînfiinţează Schitul Barbu ca aşezământ monahal de călugăriţe.  Biserica veche – monument istoric – are hramul „Sfântul Arhanghel Mihail” şi datează, în parte, din anul 1669.  În anul 1996, aici a fost construit şi pictat paraclisul cu hramul „Izvorul Tămăduirii” şi o clădire pentru chilii. Obiectivul se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Buzău.

Cunoscut şi sub denumirea de Mănăstirea-cetate Berca, schitul este amplasat pe un vârf de deal la intrarea în localitatea cu acelaşi nume, având o largă deschidere spre pădurile seculare din apropiere, motiv pentru care istoricii o consideră o veritabilă poartă fortificată a Văii Buzăului.  Schitul din comuna Berca poartă hramul “Sfinții Arhangheli” și a fost ctitorit de stolnicul Mihalcea Cândescu şi soţia sa – Alexandrina Cantacuzino, în anul 1694.  În perioada 1984-1987, biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” a fost consolidată, iar pictura actuală (care a înlocuit-o pe cea originală realizată de cunoscutul zugrav Pârvu Mutu) este opera conducătorului şcolii de zugravi de la Buzău – Nicolae Teodorescu pitarul. Schitul a fost conceput ca mănăstire de tip cetate, curtea centrală şi biserica fiind împrejmuite cu ziduri mari de cărămidă, asemenea celorlalte aşezăminte brâncoveneşti. Este schit de maici şi de curând a fost renovat. Obiectivul se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Buzău. Hramuri: 8 noiembrie – Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril Legenda spune că, în trecut, așezământul mohalal avea tuneluri săpate în pământ pentru refugiul din calea năvălirilor otomane.  Două tuneluri plecau din pivniţa stăreţiei – unul spre nord, care ieşea în pădure şi altul spre est, care ieşea la aproape 50 m depărtare de ziduri, în coasta dealului.

Este considerată cel mai vechi aşezãmânt monahal de pe Valea Buzăului, datând din cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Biserica are hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi a fost ctitorită de voievodul Petru cel Tânăr, împreună cu mama sa – Doamna Chiajna și alți boieri munteni, între anii 1559-1568. Aici a vieţuit, o perioadă, Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi (de la Neamţ). Din iniţiativa arhiepiscopului Epifanie, la Mănăstirea Cârnu, au fost construite două paraclise cu hramurile «Sf. Apostoli» şi «Sf. Epifanie», mai multe chilii şi anexe gospodăreşti. Obiectivul se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Buzău. Legenda spune că în secolul XVI, în timpul unei invazii a turcilor în zonă, Doamna Chiajna s-a adăpostit între pereții turlei, în spațiul îngust, pentru a ascunde documente importante de interes pentru țară. Din cauza spațiului îngust aceasta a stat cu nasul lipit de perete, ceea ce a dus la formarea nasului cârn al Doamnei Chiajna, lucru semnificativ ce a dat numele însăși mănăstirii. Această explicație este puțin plauzibilă și totuși, în memoria colectivă, a rămas cu această poveste. Hramuri: 8 noiembrie – Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil

Începuturile Mănăstirii Cetate Bradu se pierd în negura timpului… Deși a fost atestată documentar pentru prima dată la 15 ianuarie 1600, aceasta este mult mai veche. Construcția Mănăstirii Bradu a fost inițiată de către familia boierească a Cândeștilor și continuată de către Doamna Neaga, soția domnitorului Mihnea Turcitul, din acest motiv fiind cunoscută ca “Mănăstirea Doamnei Neaga”, o bijuterie arhitecturală, cu o istorie tumultoasă. În anii 1640 – 1641, Radu Cândescu a înconjurat-o cu ziduri de cetate pentru a proteja complexul de atacurile turcilor; și domnitorul Constantin Brâncoveanu a locuit aici. Din porunca sa, pe latura de vest a incintei fortificate, s-a construit Casa Domnească. În timpul Revoluției de la 1821, cetatea a fost folosită ca refugiu de către boierii din zonă, fiind atacată,  în repetate rânduri, de eteriști. Ultimele porți masive ale cetății, care datează dinainte de 1821 și păstrează în plăcile blindajului de metal proiectile de plumb, pot fi văzute astăzi la Muzeul Județean Buzău. Ansamblul de la Mănăstirea Bradu cuprinde ruinele zidurilor de incintă, turnurilor de apărare de la colţuri, ruinele vechilor chilii şi ale spaţiilor pentru locuit, şi biserica cu hramul ”Sfântul Dumitru”. Mănăstirea Cetate Bradu este un loc cu o mare încărcătură spirituală și istorică, fiind strâns legată de mari personalități care au scris pagini importante de istorie.

Mănăstirea Ciolanu este cea mai veche aşezare monahală din județul Buzău. Potrivit tradiției, Biserica Veche, ce datează din anul 1590, a fost ridicată de către Doamna Neaga, soția domnitorului Mihnea Vodă Turcitul. Mănăstirea Ciolanu, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, se află pe locul unei sihăstrii mai vechi, pe culmea Dealului Ciolanu. Mănăstirea are două biserici: Biserica Veche cu hramul „Sfântul Gheorghe” ce datează de la sfârșitul sec. al XVI-lea și Biserica Mare, având hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel, ctitorită de către episcopul Chesarie al Buzăului, în anul 1828. Catapeteasma Bisericii vechi, ce datează din 1857, a fost dăruită și realizată de către pictorul Nicolae Teodorescu Pitarul, cel care a condus școala de pictură de la Buzău, la jumătatea secolului XIX. Tot acesta a zugravit și Biserica Mare a Mănăstirii. La Ciolanu sunt adăpostite și multe dintre icoanele realizate de către Gheorghe Tăttărescu,  nepot al lui Nicolae Teodorescu și inițiatorul primei școli de pictură neoclasică din România. În Mănăstirea Ciolanu, este amenajat un muzeu cu exponate din secolele XVIII-XIX, unde pot fi admirate obiecte de cult şi veşminte bisericeşti, o colecţie de artă bisericească, iar biblioteca aşezământului monahal are un fond de carte românească rară. Frumusețea și spiritualitatea acestui loc sacru în mijlocul naturii fac din Manastirea Ciolanu un reper important al turismului religios buzoian. În Mănăstirea Ciolanu, este amenajat un muzeu cu exponate din secolele XVIII-XIX, unde pot fi admirate obiecte de cult şi veşminte bisericeşti, o colecţie de artă bisericească, iar biblioteca aşezământului monahal are un fond de carte românească rară. Frumusețea și spiritualitatea acestui loc sacru în mijlocul naturii fac din Manastirea Ciolanu un reper important al turismului religios buzoian.

Îşi are obârşia ca schit, consemnată indirect, într-un prim document din anul 1764 (preotul istoric bisericesc Gabriel Cocora aminteşte anul 1705), cea dintâi mărturie sigură fiind un act de danie din 1795. În anul 1821, o incursiune a turcilor – în urmărirea grecilor eterişti – se încheie cu incendierea şi distrugerea aşezământului călugăresc. Refăcut după 1821, schitul îşi înalţă o nouă biserică, de lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, existentă şi astăzi, datând din 1828, pictată în anii 1850-1860. În 1892 a devenit mănăstire de călugări care, aproape 70 de ani mai târziu, a fost închisă de comunişti (în 1959, prin Decretul 410).   După 1990, a fost reînfiinţată ca mănăstire de călugări, iar din anul 2008 a devenit o mănăstire de maici. În această perioadă aici, s-au construit chilii şi paraclisul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Obiectivul se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Buzău. Hramuri: 15 august – Adormirea Maicii Domnului. Adresa: satul Jgheab, comuna Mânzăleşti

Mănăstirea Poiana Mărului este unică în lume prin faptul că este cea mai mare biserică din lemn, ca suprafață a incintei, și este supranumită „Athosul românesc”, întrucât respectă programul liturgic de pe Muntele Athos. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, mănăstirea aflată pe teritoriul comunei Bisoca a constituit unul dintre cele mai importante centre monahale și culturale ale țării.  Nu există un document scris care să ateste, cert, data înfiinţării acestui aşezământ monahal, cu atât mai mult cu cât prima biserică a ars complet în incendiul din 1771. Schitul Poiana Mărului a fost început în anul 1730, la initiativa Sfântului Cuvios Vasile si cu cheltuiala domnnitorului Nicolae Vodă Mavrocordat.â Biserica mare, cu hramul „Tuturor Sfinţilor”, construită în formă de cruce din bârne de stejar, prezintă pe fațadele exterioare un brâu înconjurător pe care sunt pictate icoanele sfinților în picioare. Este înălţată pe un soclu masiv din piatră şi datează din 1810. Pictura sfântului lăcaș este executată în ulei direct pe lemn - în stil neobizantin influențat de cel rusesc, fiind realizată de monahi-pictori. Catapeteasma a fost adusă din Ucraina și are o vechime de peste 200 de ani. Biserica mică, având hramul „Naşterea Maicii Domnului”, construită tot din bârne de stejar, fără pictură interioară, a fost ridicată după ce primul lăcaş de cult pierise complet într-un incendiu, în 1771. Mănăstirea Poiana Mărului a atras atenţia atât a domnitorilor din acele vremuri, cât şi a anumitor personalitati marcante ale vremii: Cezar Bolliac, Alexandru Vlahuță, Barbu Delavrancea, Nicolae Grigorescu, care a pictat, in 1902, „Ţărancă din Bisoca”, precum şi doi călăreţi „În vârful munţilor Bisocăi”.

Cel mai important aşezământ monahal de călugăriţe din Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, mănăstirea este atestată documentar întâi ca schit, în anul 1634. În anul 1844, episcopul Chesarie al Buzăului ctitoreşte biserica mare a mănăstirii, cu hramurile „Sfânta Treime” şi „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir”, pictura fiind executată de Nicolae Teodorescu pitarul, ajutat de nepotul său, Gheorghe Tattarescu. În anul 1867, s-a ridicat, în cimitir, biserica „Învierea lui Lazăr”. După ce ansamblul mănăstiresc de la Răteşti a fost grav afectat de alunecările de teren din vara anului 2014, obştea monahală a fost transferată din vechea vatră în cele două corpuri de clădire ale fostului seminar monahal (Liceu Teologic Ortodox) din imediata apropiere a mănăstirii. Mănăstirea Răteşti găzduieşte, în micul său muzeu, o colecţie de carte veche, între cele mai importante numărându-se Tetravanghelul copiat în anul 1780 şi Biblia poliglotă, tipărită la Paris, în anul 1629. Obiectivul se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Buzău. Hramuri: Sfânta Treime – a doua zi de Rusalii și 26 octombrie – Sf. Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir

Mănăstirea de maici este situată în comuna Podgoria, chiar în apropierea drumului european E85 ce face legătura dintre vechile provincii românești: Muntenia și Moldova.  Biserica mare, din lemn, a fost construită între anii 1946-1948 și are hramul „Sfânta Treime”, iar paraclisul, zidit şi pictat în anii 1992-1993, se află rânduit sub ocrotirea duhovnicească a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil.  Obiectivul se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Buzău. Hramuri: Sfânta Treime – a doua zi de Rusalii

Schitul Cetăţuia este nu numai un loc deosebit de pitoresc, ci, mai ales, o mică vatră de sihăstrie, datând probabil din secolul al XVIII-lea.  Biserica veche a schitului, cu hramul „Schimbarea la Faţă”, a fost ridicată, în anii 1857-1865, de un călugăr din Mănăstirea Ciolanu, Iosif, vieţuitor în acest loc pustnicesc, împreună cu alţi câţiva monahi, fiind ajutat de către episcopul Filotei al Buzăului şi de creştini binefăcători. Pictura bisericii poartă amprenta renumitului pictor Gheorghe Tattarescu.  La Schitul Cetăţuia Regele Carol I, cel dintâi rege al României, este pictat pe peretele de apus al bisericii vechi. El este considerat unul dintre ctitorii acestui sfânt locaş, după ce în urma unei vizite la schit a decis să plătească lucrările de pictură din banii săi personali, donând o importantă sumă. În anii 2007-2008, a fost ridicat paraclisul schitului, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, şi s-au construit un altar de vară şi o nouă clopotniţă. Obiectivul se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Buzău. Hramuri: 6 august – Schimbarea la faţă a Domnului

Schitul Ciobănoaia este atestat documentar pentru prima dată în anul 1700, sub numele de Schitul Apşoara. Biserica de lemn a schitului, având hramul „Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon”, a fost ctitorită, spre sfârşitul secolului al XVII-lea, de un boier buzoian, căpitanul de dorobanţi Dragomir Băncescu, al cărui mormânt se află în interiorul sfântului locaş. Tot aici se își face somnul de veci și soția sa.  În anii 2007-2008, la Schitul Ciobănoaia a fost ridicat, din zid, un nou lăcaş de cult – paraclisul cu hramul „Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi”. Obiectivul se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Buzău. Hramuri: 27 iulie – Sf. Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon

Schitul Săseni, metoc eparhial, este continuatorul în timp al unui schit mai vechi pomenit de documente ale vremii – ctitorit pe la anul 1700.  Este ctitoria arhiepiscopului Epifanie din anul 1996. Aici a fost construită o biserică având două hramuri:„Sfântul Prooroc Ilie” şi „Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon”. Pe lângă corpul de chilii şi casa eparhială, au mai fost construite anexe gospodăreşti, inclusiv o cramă, dat fiind faptul că dealurile Zoreștiului au fost dintotdeauna pline de viță-de-vie. Hramuri: 20 iulie – Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul